"Acţiunea se petrece la Paris, la jumătatea secolului al XIX-lea.
ACTUL I. Petrecere în apartamentul Violetei Valery (soprană), una dintre cele mai frumoase şi renumite curtezane din Paris. Gazdei îi este prezentat un tânăr, Alfredo (tenor) care, îndrăgostit, rosteşte un toast (arie şi cor). Rămânând pentru o clipă singură, Violeta este dispusă să asculte mărturisirea tânărului şi, mişcată de patosul şi sinceritatea vorbelor lui, acceptă să-i acorde o întâlnire chiar a doua zi (duet). După plecarea musafirilor, Violeta rămâne, ca de obicei, singură. Atinsă de o boală incurabilă, tuberculoza, se sperie de intensitatea noilor sentimente pe care le încearcă, pe care însă ar dori să le înăbuşe (arie).
ACTUL II. Căutând singurătatea, Violeta şi Alfredo s-au retras la ţară dăruindu-se cu totul, unul altuia (aria lui Alfredo). Cheltuielile casei însă depăşesc veniturile Violetei care este nevoită să-şi vândă întreaga avere. Aflând ce se petrece, Alfredo pleacă în grabă la Paris pentru a încerca să facă rost de bani. În lipsa lui, Violeta primeşte o invitaţie pentru balul pe care îl dă fosta ei prietenă Flora Bervoix. Viaţa de altădată nu o mai atrage, dimpotrivă, trecutul o apasă ca o pedeapsă în această viaţă nouă şi fericită alături de omul care o iubeşte sincer şi pe care, la rândul ei, îl iubeşte aşa cum n-a mai iubit niciodată. Pe neaşteptate, i se anunţă vizita lui Georgio Germont, tatăl lui Alfredo (bariton) care, evocând trecutul ei vinovat, îi cere să renunţe la dragostea şi fericirea de acum, redându-l pe Alfredo familiei şi societăţii. La început, Violeta refuză hotărâtă, dar aflând că fiica lui Germont, sora Iui Alfredo, nu se va putea căsători atâta vreme cât acesta nu revine în casa părintească, singur şi liber de orice legătură compromiţătoare, ea acceptă sacrificiul propriei sale iubiri (duet).
Germont pleacă. Printre lacrimi, Violeta încearcă să-i scrie lui Alfredo. Acesta revine şi nu-şi poate explica zbuciumul şi suferinţa iubitei sale. Violeta îl părăseşte în fugă pentru a se urca într-o trăsură care porneşte spre Paris. Pe drum, ea îi încredinţează grădinarului o scrisoare pentru Alfredo. Din această scrisoare tânărul află că ea plecase pentru totdeauna. Sosirea tatălui nu-i poate alina suferinţa (aria lui Germont). Treptat, sentimentele lui se transformă într-o ură puternică. Alfredo jură să se răzbune pe aceea despre care crede că l-a înşelat.
ACTUL III. Tabloul I. În salonul Florei Bervoix (mezzo-soprană), se cântă şi se dansează (cor şi balet). Soseşte AIfredo şi, la scurt timp după el, Violeta la braţul baronului Douphol (bariton). Alfredo nu reuşeşte să se stăpânească şi le adresează celor doi cuvinte jignitoare. Violeta încearcă disperată să aplaneze cearta, dar cade zdrobită de durere şi ruşine atunci când Alfredo îi aruncă în faţă banii câştigaţi la jocul de cărţi, drept plată pentru trecutele clipe de fericire. Toţi cei prezenţi iau apărarea Violetei. Baronul îl provoacă pe Alfredo la duel. Convins de dragostea şi credinţa Violetei, bătrânul Germont sosit pe neaşteptate îl acuză şi el pe Alfredo, spunând că nu-şi mai poate recunoaşte fiul.
ACTUL III. Tabloul II. Deşi doctorul o încurajează, doborâtă de boală şi suferinţă, Violeta simte că nu mai are mult de trăit. Recitind scrisoarea primită de la bătrânul Germont află că Alfredo, ştie tot adevărul şi urmează să sosească. Tânăra femeie îşi adună ultimele puteri. Dar imaginea atât de schimbată pe care oglinda i-o arată îi spulberă din nou orice speranţă (arie). Alfredo soseşte şi, îngenunchind la picioarele iubitei sale îi cere iertare. Cei doi îndrăgostiţi îşi fac planuri pentru un viitor fericit (duet) pe care însă, moartea Violetei le va lăsa pentru totdeauna neîmplinite."
ACTUL I. Petrecere în apartamentul Violetei Valery (soprană), una dintre cele mai frumoase şi renumite curtezane din Paris. Gazdei îi este prezentat un tânăr, Alfredo (tenor) care, îndrăgostit, rosteşte un toast (arie şi cor). Rămânând pentru o clipă singură, Violeta este dispusă să asculte mărturisirea tânărului şi, mişcată de patosul şi sinceritatea vorbelor lui, acceptă să-i acorde o întâlnire chiar a doua zi (duet). După plecarea musafirilor, Violeta rămâne, ca de obicei, singură. Atinsă de o boală incurabilă, tuberculoza, se sperie de intensitatea noilor sentimente pe care le încearcă, pe care însă ar dori să le înăbuşe (arie).
ACTUL II. Căutând singurătatea, Violeta şi Alfredo s-au retras la ţară dăruindu-se cu totul, unul altuia (aria lui Alfredo). Cheltuielile casei însă depăşesc veniturile Violetei care este nevoită să-şi vândă întreaga avere. Aflând ce se petrece, Alfredo pleacă în grabă la Paris pentru a încerca să facă rost de bani. În lipsa lui, Violeta primeşte o invitaţie pentru balul pe care îl dă fosta ei prietenă Flora Bervoix. Viaţa de altădată nu o mai atrage, dimpotrivă, trecutul o apasă ca o pedeapsă în această viaţă nouă şi fericită alături de omul care o iubeşte sincer şi pe care, la rândul ei, îl iubeşte aşa cum n-a mai iubit niciodată. Pe neaşteptate, i se anunţă vizita lui Georgio Germont, tatăl lui Alfredo (bariton) care, evocând trecutul ei vinovat, îi cere să renunţe la dragostea şi fericirea de acum, redându-l pe Alfredo familiei şi societăţii. La început, Violeta refuză hotărâtă, dar aflând că fiica lui Germont, sora Iui Alfredo, nu se va putea căsători atâta vreme cât acesta nu revine în casa părintească, singur şi liber de orice legătură compromiţătoare, ea acceptă sacrificiul propriei sale iubiri (duet).
Germont pleacă. Printre lacrimi, Violeta încearcă să-i scrie lui Alfredo. Acesta revine şi nu-şi poate explica zbuciumul şi suferinţa iubitei sale. Violeta îl părăseşte în fugă pentru a se urca într-o trăsură care porneşte spre Paris. Pe drum, ea îi încredinţează grădinarului o scrisoare pentru Alfredo. Din această scrisoare tânărul află că ea plecase pentru totdeauna. Sosirea tatălui nu-i poate alina suferinţa (aria lui Germont). Treptat, sentimentele lui se transformă într-o ură puternică. Alfredo jură să se răzbune pe aceea despre care crede că l-a înşelat.
ACTUL III. Tabloul I. În salonul Florei Bervoix (mezzo-soprană), se cântă şi se dansează (cor şi balet). Soseşte AIfredo şi, la scurt timp după el, Violeta la braţul baronului Douphol (bariton). Alfredo nu reuşeşte să se stăpânească şi le adresează celor doi cuvinte jignitoare. Violeta încearcă disperată să aplaneze cearta, dar cade zdrobită de durere şi ruşine atunci când Alfredo îi aruncă în faţă banii câştigaţi la jocul de cărţi, drept plată pentru trecutele clipe de fericire. Toţi cei prezenţi iau apărarea Violetei. Baronul îl provoacă pe Alfredo la duel. Convins de dragostea şi credinţa Violetei, bătrânul Germont sosit pe neaşteptate îl acuză şi el pe Alfredo, spunând că nu-şi mai poate recunoaşte fiul.
ACTUL III. Tabloul II. Deşi doctorul o încurajează, doborâtă de boală şi suferinţă, Violeta simte că nu mai are mult de trăit. Recitind scrisoarea primită de la bătrânul Germont află că Alfredo, ştie tot adevărul şi urmează să sosească. Tânăra femeie îşi adună ultimele puteri. Dar imaginea atât de schimbată pe care oglinda i-o arată îi spulberă din nou orice speranţă (arie). Alfredo soseşte şi, îngenunchind la picioarele iubitei sale îi cere iertare. Cei doi îndrăgostiţi îşi fac planuri pentru un viitor fericit (duet) pe care însă, moartea Violetei le va lăsa pentru totdeauna neîmplinite."
4 secole de teatru muzical, de Ana BUGA şi Cristina Maria SARBU, Bucureşti, Editura DU Style: 1999
Preluat de pe: http://www.cimec.ro/muzica/Repertoriu/Traviata.htm
No comments:
Post a Comment